Învățatul profesor al Facultății de Teologie din Cernăuți, dr. Vasile Găină, a încetat din viață. O veste mai dureroasă nu ar fi putut lovi Bucovina în acel an dificil. Vârfurile veșnic acoperite de zăpadă ale Carpaților nu au putut împiedica răspândirea acestei știri tragice. Întreaga Bucovină a plâns pierderea celui mai erudit om de știință din regiune și a celui mai profund teolog român. Moartea, necruțătoare, i-a curmat viața chiar când, ca profesor universitar, ajunsese la apogeul carierei sale, fiind onorat cu cele mai înalte distincții posibile.
Universitatea din Cernăuți îl alesese în unanimitate ca rector magnific pentru anul universitar ce urma să înceapă la 1 octombrie 1907. Toate privirile erau îndreptate către el, iar așteptările erau mari, crezându-se că va aduce contribuții valoroase pentru neamul său odată cu investirea în această înaltă demnitate. Din păcate, aceste speranțe au fost spulberate. Bucuria s-a transformat în durere, iar o tristețe profundă a cuprins inimile multora.
Moartea l-a răpit pe marele apologet într-o zi de sâmbătă, în jurul orei 1 după-amiaza, în urma unui atac de apoplexie. Incidentul a avut loc în Palatul Național, în sediul „Societății pentru Cultură și Literatură Română din Bucovina”, unde se afla, ca de obicei, pentru a se informa despre activitatea societății. Avea doar 39 de ani. Vestea morții profesorului de teologie dr. Vasile Găină s-a răspândit rapid în tot orașul. Drapelele de doliu au fost arborate atât la casa defunctului, cât și la universitate. Poporul românesc din Bucovina a pierdut unul dintre cei mai valoroși fii ai săi, în floarea vârstei.
Marele savant Vasile Găină s-a născut în comuna Măzănăești, districtul Gura Humorului, în anul 1868, într-o familie de gospodari agricultori. Studiile gimnaziale le-a urmat la gimnaziul din Suceava, după care, în toamna anului 1887, a continuat la Facultatea de Teologie din Cernăuți. În iulie 1903, a fost promovat, sub auspiciis Imperatoris, ca doctor în teologie.
Timp de trei ani, și-a continuat studiile de dogmatică la universitățile din Viena, Berlin, Bonn, Atena, călătorind prin Germania, Belgia, Olanda, Anglia, Italia, România, Ungaria, Grecia și Turcia. În 1896, și-a obținut abilitarea la Facultatea de Teologie din Cernăuți, iar în 1898 a fost hirotonit preot. În 1899, a fost numit profesor extraordinar de dogmatică și filosofie creștină, iar anul 1904 i-a adus și numirea ca profesor ordinar.
În anul 1905/1906, a fost ales decan al facultății teologice, iar la 26 iunie 1907, a fost ales în unanimitate rector al Universității din Cernăuți. Lucrările sale, care i-au deschis porțile Facultății din Cernăuți și i-au câștigat un loc de frunte între teologii ortodocși, includ:
- 1. „Discurs de inaugurare la începerea prelegerilor din teologia dogmatică” (Cernăuți, 1896).2. „Theorie der Offenbarung” (Cernăuți, 1898).
3. „Teoria revelațiunii” (Cernăuți, 1899).
4. „Universalitatea, ființa și originea religiunii” (Cernăuți, 1899).
5. „Argumentul cosmologic și fizico-teologic sau teleologic pentru existența lui Dumnezeu, cu o introducere despre argumentele pentru existența lui Dumnezeu în genere” (Cernăuți, 1901).
6. „Buddhismul și creștinismul” (Cernăuți, 1901).
7. „Admisibilitatea căsătoriei a doua a preoților din punct de vedere dogmatic, canonic și practic” (Cernăuți, 1907).
8. „Biografia arhiepiscopului și mitropolitului dr. Silvestru Morariu Andreievici” (Cernăuți, 1907).
9. „Biografia arhiepiscopului și mitropolitului dr. Vladimir de Repta” (Cernăuți, 1907).
Pe lângă aceste lucrări, Vasile Găină a lăsat în manuscris un manual de Teologie fundamentală sau Apologetică, destinat studenților săi, precum și numeroase recenzii și articole de critică publicate în revista „Candela” și în alte reviste, precum și articole politice în „Gazeta Bucovinei” și alte ziare românești din întreaga țară. Am scos la lumină aceste puține date pentru a-l prezenta pe cel ce a fost marele apologet Vasile Găină.
Sămânța semănată de el la Facultatea din Cernăuți a încolțit pentru multe generații. Ideile propagate de acesta au avut numeroși adepți, care cu siguranță i-au păstrat cu sfințenie memoria. Cununa de lacrimi fierbinți ce se împletește pe mormântul său este dovada că numele dr. Vasile Găină va trăi veșnic.
Vasile Găină este considerat „părintele teologiei fundamentale în rândul românilor ortodocși”. Pregătirea sa intelectuală și activitatea literară și științifică l-au consacrat ca o personalitate culturală de excepție. Arhiva de patrimoniu a satului Măzănăești păstrează întreaga colecție de cărți și articole publicate de Vasile Găină, inclusiv lucrări originale, grație unei atentă supravegheri și unui simț acut de conservare și promovare a istoriei locale. Recunoașterea sa ca „patriarhul teologiei din Bucovina” și atribuirea unei străzi în satul natal reprezintă un omagiu meritat pentru această personalitate marcantă.
Comunitatea locală se mândrește cu moștenirea culturală lăsată de marele apologet Vasile Găină, satul Măzănăești fiind considerat o pepinieră de personalități care au contribuit semnificativ la cultura și spiritualitatea românească. Acest fapt aduce bucurie și mândrie locuitorilor, consolidând poziția satului ca un important centru cultural al Bucovinei.
Veșnica lui pomenire în neam și în neam!
ALEXANDRU CRÂȘMARI,
fiu al satului Măzănăești
sursa NewsBucovina
