Ajunși la Farcașa, Regina primește pe Aristide Popovici, administratorul moșiei regale Broșteni, pe care-l întreabă asupra casei din Broșteni, dacă mai este în ființă.
Cer voie Reginei să rămân la Farcașa, pentru împărțirea ajutoarelor la sătenii din Broșteni, împreună cu A. Popovici. Ceea ce și facem până la înnoptat.
Pe Culmea Stânișoarei, Regina Maria alege locul unde dorește să i se construiască o casă țărănească.
Duminică, 16 august 1915. Majestatea Sa Regina a vizitat Domeniul Coroanei Borca și de acolo a luat drumul spre Folticeni, pe vestitul drum al Stânișoarei, despre care a zis că nu-și are părechea în toată Țara Românească. Dejunul s-a luat iarăși pe iarbă verde, în vârful Stânișoarei, într-un loc unde avea în față-i muntele Rarău cu piatra Zimbrului și Pietrile Doamnei.
Baciul de la stâna din Muncel, frate cu părintele Arhimandrit Teofan al Mănăstirii Durăul, a adus îndătinatul balmuj, bunătatea cea mai aleasă a stânei, iar Majestatea Sa Regina a binevoit a-l întreba cum și-a pregătit cămeșa cea unsă, ciobănească.
În timpul mesei, patru zicalași din fluier desfătau pe Înalții oaspeți cu fel de fel de cântece, ascultate într-o sfântă și liniștită tăcere.
Majestatea Sa Regina a ales locul unde dorește a i se clădi o casă țărănească de adăpost, în vârful acelui frumos munte.
După vizitarea Mănăstirii Slatina, a domeniului Coroanei Mălini, precum și a bisericilor din Baia, Majestatea Sa Regina a mers la Folticeni și de acolo la Liteni.
Și așa s-a încheiat această călătorie, care va rămâne neștearsă în mintea și în inima norodului pe unde a trecut mândra Regina a țării și, fără îndoială, neștersă din sufletul Ei. Locurile ce-a privit, mănăstirile unde s-a închinat, apele ce-a trecut, munții ce-a urcat, norodul ce-a văzut și cu care ici-colo a schimbat câte-un cuvânt, toate îi vor alcătui la un loc icoana țării peste care domnește și căreia îi închină cu prisosință grija și iubirea ei toată.
Multă vreme vom auzi din gura tuturora și mai ales a acelora ce acuma sunt copii: „am văzut pe Regina”.
În felul acesta se face legătura sfântă între țară și cărmuitori, care mai ales acum, în aceste vremuri grele – cari să dea Dumnezeu pentru noi, românii, să fie „vremuri mari” – este atât de trebuitoare.
Sursa acestor informații este o lucrare monumentală aparținând lui Gheorghe Teodorescu Kirileanu: ,,Martor la istoria României”. Autorul s-a născut la 25 martie 1872, în localitatea Holda, din comuna Broșteni, și a murit la 13 noiembrie 1960 (la 88 de ani), la Piatra Neamț. A fost magistrat, bibliotecar, editor, folclorist, bibliofil, cercetător. A fost membru de onoare, din 1948, al Academiei Române.
A intrat în serviciul Casei Regale în anul 1906. A fost conducătorul Bibliotecii Palatului Regal și s-a ocupat, printre altele, de corespondența în limba română și de petițiile adesate suveranilor.
sursa Știri din Bucovina
