Pomenirea morților. Se organizează prima data la 3 zile dupa ziua morții, în cinstea Sfintei Treimi și in amintirea Învierii Domnului in a treia zi. Această comemorare este esențială pentru sufletul celui răposat, care începe astfel călătoria sa în lumea sufletelor.
În cimitirul ortodox din Dărmănești, credincioșii au venit să-și pomenească rudele Era forfota mare, localnici dar si cei stabiliti in alte locuri si-au dat intalnire la mormintele celor dragi și care astazi nu mai sunt printre cei vii. Chiar dacă sunt cazuri când copii, nepotii, fratii su surorile sunt stabiliti în alte localități, astăzi au ținut să facă pomenirea celor plecați în lumea celor drepți. Doi preoți au trecut pe la morminte și au oficiat slube de pomenire.
. Credincioşii depun ofrande pe morminte, spun rugăciuni şi fac sacrificii la mormintele morţilor din neamul lor.
– „Paştele Blajinilor este pomenirea celor care nu mai sunt printre noi. Buneii mei, care au vreo 10 ani de când au decedat, în fiecare an la Paştele Blajinilor plec împreună cu familia la cimitir, unde-i pomenim.”
– „Ne amintim de cei care au trecut în lumea celor drepţi. Aceasta este o tradiţie foarte bună pentru tot poporul. Se socoate că făcând aceste pomene îi cheamă şi pe alţi oameni să-şi amintească de acei care nu mai sunt alături de ei.”
– „Eu sunt pentru aceea ca să fie pomene modeste. Nu sunt de acord cu pomenele care se fac prea pompoase.”
– „Cel mai principal e pâinea şi vinul ca ofrandă, când merge preotul şi pomeneşte la mormânt. Ei,dacă pe a treia zi de Paște se permite dacă avem ouă roşii, pască.”
– „O pomană, fie ea de care nu ar fi, totuna ceva-ceva transmiţi.”
– „Dăm la rude, da pe urmă dau şi la străini. Cel mai mult şi mai des copiilor.”
– „Ei se bucură atunci când primesc asemenea pomeni şi probabil spune mama că ajunge şi pe cealaltă lume la cei care nu mai sunt printre noi. Am venit să pomenesc pe mama și tata, pe sora mea si pe bunicii mei. Am pregăto special aceste ofrande”
– „Hristos ne-a spus nouă ca să nu cătăm la feţele oamenilor, să nu ne uităm cui dăm, dar totuşi ştiţi că ar fi bine ca să dăm la un om care într-adevăr nu are ce mânca, că ar fi mai primit, ar fi mai mulţumit.”
– „Să sperăm că s-a păstra această tradiţie ortodoxă. Cu cât oamenii o să-şi amintească de cei care au trecut în lumea celor drepţi, cu atât mai bun o să fie la inimă poporul.”
Rădăcini din timpurile precreştine
Numele sărbătorii de după Săptămâna Luminată vine de la „blajini” (sau rohmani în unele zone), despre care vechile credinţe spun că ar fi oameni de pe tărâmul de „dincolo”, o lume misterioasă şi necunoscută muritorilor. Tradiţia creştină populară de Paştele Morţilor spune că blajinii sunt de fapt sufletele celor morţi, ale celor care nu mai sunt printre noi.
Despre această veche tradiţie de Paştele Blajinilor, despre care etnologii spun că ar avea rădăcini încă din timpurile precreştine, fiind preluate şi unele elemente de mitologie specifice altor culturi şi popoare, s-au scris multe lucrări de specialitate. Interesant este romanul „Paştele blajinilor” al scriitorului Mihail Sadoveanu, care ilustrează atât de bine obiceiurile acestei zile în ţinuturile Moldovei.
sursa Știri din Bucovina
